Perpetuum labi(i)le !

Acel ceva in nesimtire si superficialitate:

Fiecare traieste pentru un moment in care se vede glorios, triumfator, acele 15 minute ale lui Warhol, un moment spre care isi conduce viata, care il asteapta copilareste, acel moment care restabileste echilibrul, satisface nevoia.Sa luam cel mai banal si superficial exemplu, dar in acelasi timp cel mai relevant:fata (am luat ca exemplu distinsa detinatoare a farmecelor feminine pentru ca la ea ma uit si pe ea o studiez, fie ca vreau sau nu vreau.N-am ce-i face! ) care o vad/vezi/vedem in metrou sau printr-un mall, bronzata la solar, cu breton,ghete de eschimos, blugi stramti pe cur de zici ca s-a nascut cu ei pe ea, cu poseta in antebrat,cu breton, cu multe tone de machiaj care nu doar sufoca fatza ei dar parca simti ca te sufoci si tu numai uitandu-te la ea traieste pentru momentul in care e observata de cineva, bagata in seama si daca e posibil apreciata pentru efortul depus de ea; pentru atunci cand e abuzata vizual si fizic de lumea inconjuratoare, care vrea un anume ceva de la ea; ea stie asta si in voluptatea ipocriziei ei se supara pentru ca i se cere lucrul pentru care se pregateste cel mai mult si pentru care isi modifica viata,gandirea,trupul.Asta o face sa mearga mai departe, sa creada ca viata ei intr-adevar are sens, asociindu-si experienta cu experientele altor exemplare in situatii similare, care in orgii ale lamentarii isi reconfirma increderea in sine si in viata.Toate astea au loc pana la punctul in care este pierdut echilibrul iar: cand calca stramb si nu-si mai gaseste linistea in spatele ochilor,cand nu mai gaseste siguranta si certitudinile dar totusi spera ca instinctul animalic o va ajuta sa supravietuiasca-ironia e ca va trai in continuare, salvata de un instinct, va perpetua specia-asta daca acel ceva nu va face rost de un milion de dolari in curand...

Pentru cei cu nelamuriri:

-judec, cataloghez si bag in aceeasi oala pentru ca exista acea baza de date necesara care-mi permite sa fac aceste fapte aparent jignitoare.

-motivul interesului pentru categoria sus mentionata ? Prezenta constanta, persistenta, necontenita si insistenta in viata mea.

Fericirea nu e o destinatie...

...e un mod de a trăi.

Viata e atat de simpla...Cum de reusim noi sa o complicam in halul asta? Noi ne straduim perpetuu sa ne complicam viata ca sa nu ne plictisim: inventam suferinte din dragoste, tradari ale prietenilor, nemultumiri profesionale si frustrari fizice. Si in loc sa iesim la suprafata,sa respiram o gura de aer curat si sa privim cum ruginesc frunzele in pomi, noi preferam sa ne zbatem in labirintul propriilor noastre fobii.

Intrebarea este: suntem cu totii masochisti? Sau poate nu ne folosim creierul cum trebuie si de asta reusim sa folosim numai un procent atat de infim din capacitatea sa totala. De ce simtim nevoia sa cunoastem atat de multa lume? Ne simtim obligati sa ne distram ca sa nu zicem ca "ne-am irosit viata", dar nu ne punem niciodata intrebarea ce ne dorim cu adevarat si cand ne simtim intr-adevar noi insine? Suntem intr-un cerc vicios: traim viata ca sa para interesanta din exterior ,iar interiorul e deseori putred, sau, si mai rau, gol.


Zi de zi...ne imbracam intr-o manta de iluzii si sperante. Ne invesmantam cu ce avem mai sclipitor si ne punem pe chipuri mastile care sa ne ajute sa ne incadram in lume. Ne inarmam cu resemnare sau cu optimism si pasim afara. Unii dintre noi sunt asa de norocosi. Pe langa integritatea fizica, pe care trebuie s-o pretuim mai presus de orice, unii din noi au lucruri pe care nici nu le vad. Au dragostea unor oameni din jurul lor,pe care o nesocotesc si o resping de parca dragostea e un lucru ce se intalneste la tot pasul. Au prieteni ce se gandesc la ei si la cum sa le fie mai bine. Parinti si rude care muncesc pentru ei sau au muncit o viata intreaga si a caror viata si-o proiecteaza acum asupra copilului sau nepotului lor. Au ce manca si ce bea si lucruri frumoase de imbracat. Au carti si calculator si televizor. Milioane de locuri in care sa mearga si 6 miliarde de oameni in lume pe care sa-i cunoasca. Au o minte sanatoasa si ganduri ce-i innobileaza. Mii de ani de istorie de citit, milioane de cantece frumoase de ascultat si la fel de multe filme de vazut. Zeci de feluri de mancare noi si cocktail-uri de incercat. Putem creea! Scrie, picta, compune, juca...avem puterea de a face ce ne dorim numai sa dorim. Si oricand poti face diferenta,poti infrumuseta viata cuiva doar zambindu-i sau spunandu-i ce simti pentru el fara teama de a parea "cel slab". Sa lasam regulile si sa traim...just dare!

Hai sicktear ! (votul lacrimilor bolnavicioase)

Fiind un subiect inadecvat pentru acel ceva, de o superficialitate deranjanta, bagam votul de duminica la categoria 'pentru cei cu picioarele bine infipte in pamant' <>

De ce ar fi bine sa NU voteze nimeni Duminica (colectie de argumente pentru toata lumea):

-pentru ca oricum nu conteaza, vezi http://www.francmasoneria.ro/ . (celor care cred in tara asta si in vreo schimbare)

-pentru ca noua, de obicei, ne place indobitocirea data cu portia, in zile diferite, si cum duminica se merge la biserica-->nu are rost sa mai si votam. (celor 'in slujba crucii si a neamului romanesc')

-pentru ca, in conformitate cu niste statistici, consumul alcoolului in Romania atinge cote maxime sambata.Deci,clar .( acelor atleti tenace, ce sar din crashma-n cabina)

-pentru ca daca nu voteaza nimeni, nimeni nu mai poate fi invinuit pentru o posibila (de fapt...sigura) alegere proasta facuta. ( tuturor romanilor de pretutindeni )

-pentru ca in '89 au murit oameni pentru ca noi acum sa avem libertatea de alegere, implicit libertatea de a alege sa nu votam. ( celor pasionati de istorie )

-pentru ca deja am acordat prea multa atentie acestui subiect pentru a mai fi interesant si pentru a merita un efort. ( blazatilor )

-pentru ca e cool sa nu votezi . ( adolescentilor cu drept de vot )

***Va urma...***

Blazare cronica (filozofie de balta)

Din categoria lamentarilor fara sens, a luat nastere ideea ca Ying si Yang controleaza absolut totul in viata noastra.

'Acel ceva' evolueaza in cadrul tiparului de echilibru perfect.Mai simplu ar fi: apreciezi ce nu ai, si cand ai ce ai vrut, vrei altceva.E perfect normal, e natural, e un standard evolutionist care da o sansa la toate alegerile. E simplu de inteles si are loc in fiecare moment, in fiecare circumstanta, la fiecare pas, de fiecare data, pururea si intotdeauna.

Mancarea e cea mai buna pe stomacul gol, iubirea e apreciata cand nu exista si dispare cand a trecut ceva timp, prietenii sunt apreciati cand nu le este simtita prezenta mult timp, viata este 'a bitch' pentru ca exista (n-am auzit nici un mort plangandu-se ca viata e de kkt), drogurile (si aici intra tot ce poate fi numit drog) capata sens cu adevarat abia cand apar in contrast cu ceva. Deci la toate exista o stare precedenta, initiala, o stare banala, un nimic care e nimic pentru ca urmeaza schimbarea in ceva.

In esenta, luate independent una de cealalta cele doua chestiuni in discutie nu sunt reale una fara alta, nu exista, la fel cum noi n-am exista cu adevarat daca n-am muri.Concluzia ar fi ca totul e ireal, totul e doar consecinta logica (logica= stiinta pe care ne bazam zi de zi, care ne da paharul de apa in fatza cand trebuie) a raportarii noastre la niste sisteme de referinte considerate obiective, cand de fapt nu sunt; sistemele noastre de referinta sunt cel mult rezultatul evaluarii universului prin intermediul simturilor.

Simturile omului sunt limitate si uneori neclare, deci, in teorie, culorile in realitate nu exista, sau rosu pe care eu il consider rosu sa fie de fapt albastrul tau.Bazandu-ne pe asta am putea spune ca nici constiinta nu e de fapt reala si ca pana chiar si gandurile sunt iluzii.

Daca ati citit pana aici, opriti-va o secunda.

Gata, a trecut.

A fost acel ceva si acum nu mai este.Cui dracu ii pasa oricum ?

Sa traim lucid !

NYC

Acel Ceva in New York

Daca v-ati saturat de Bucuresti, na-va New York !

Noi stim de NY, stim de atentat si avem scris pe sepci NY la tot pasu'. E clar ca o idee exista in legatura cu simbolul acesta american la nivel de tara.

Pentru un segment de romani in NY au pornit niste genuri muzicale pe care le iubesc, o cultura pe care o adopta, o mentalitate chiar si un stil de viata.

Pentru un segment mai restrans de romani, NYul reprezinta o amintire mai mult sau mai putin placuta, dar oricum profunda.

Pentru foarte putini romani, NYul e casa, orasul in care s-au stabilit si in care isi traiesc viata. Fara indoiala sunt fericiti ca doar comunitatea exista, ocazionalul mic cu mustar poate fi mancat la Casa Romana in Bronx (http://www.casaromanarestaurant.com/) deci ,per total, in ciuda lamentarilor noastre patriotice Romania poate fi usor uitata. Intraductibilul 'dor' exista el, dar e omorat cu dolari,alcool si vizite la bastina (mai rarutz ca-i mai dragutz).

Cat despre acel ceva: new yorkul este un mar nepoliticos care-i injura de mama pe New Jersey si pe New Hampshire (cu Bostonu' lor cu tot) ; daca toate culorile din new york s-ar scurge intr-o balta, aceasta ar fi de culoare albastru inchis;Evreii din new york controleaza planeta (asistat la o conversatie pe un greyhound intre doi evrei,tras concluzie logica); 35% din new yorkezi stiu ca Romania exista si doar 20% stiu ca e o tara europeana,in timp ce 15% iti raspund 'no,thank you,i've had my lunch today' cand mentionezi Romania.

Istoria Romaniei si felul in care am fost tratati pentru ce suntem,unde suntem si de cand suntem seamana izbitor de mult cu istoria negrilor ajunsi in America (implicit in New York marea lor majoritate) de asta ne-am putea intelege bine cu oamenii de prin Harlem. E ca un Berceni mai intunecat...

Comenta-mi-ai !

Primul animal

Zicea unu' ca 'a scris ala un blog de te doare mintea'...

'De te doare mintea' e acel ceva interesant de auzit din cand in cand, mai ales ca daca ai putina imaginatie...Sensul clasic e, dupa cum bine se stie, 'de nu-ti vine sa crezi', 'de-ti pui mainile in cap' care e larg acceptat si-si face cu succes treaba de a sari imediat in creierul interlocutorului pentru a facilita o conversatie normala, fara intreruperi.

Te doare mintea cu putin ajutor poate deveni ceva foarte grafic: o durere de cap agravata, o durere de cap monstru care nu poate fi oprita cu nici o pastila, avand in vedere ca mintea e detasata de creier si nu poate fi afectata in nici un fel de produse chimice.Cand te doare mintea ti se sfasie ratiunea in doua si simti diferitele portretizari ,generate de tine cu varsta si cu avansarea in educatie, a notiunii de Iad; simti tot ce ti-ai imaginat tu vreodata ca e rau in tine, in altii, in lume, in suflet si in alte dimensiuni. Toate fricile simtite si evitate vreodata se manifesta activ intr-un prezent continuu, fara scapare, vid, ca un bonus venit din partea prietenului tau indurerat.Ajungi sa-ti auzi si propria voce facand remarci sarcastice in legatura cu durerea pe care o simti si la care credeai ca rezisti .Cum sa rezisti unei dureri de minte ? E imposibil.Nu ramane decat sa te rogi sa mori cat mai repede dar din pacate nici asta nu e posibil.Durerea te tine in viata pentru ca daca ai muri, ar muri si ea.A luat nastere, a creat timp si spatiu si acum are planuri sa faca un mic univers ,care se va extinde cu timpul, si in expansiunea sa, va apasa din ce in ce mai tare asupra ramasitelor de 'eu' ramas pana cand va patrunde si in planul fizic, apasand in timp real, cu forte ce cresc exponential, asupra creierului care a devenit brusc un terci.