Din categoria lamentarilor fara sens, a luat nastere ideea ca Ying si Yang controleaza absolut totul in viata noastra.
'Acel ceva' evolueaza in cadrul tiparului de echilibru perfect.Mai simplu ar fi: apreciezi ce nu ai, si cand ai ce ai vrut, vrei altceva.E perfect normal, e natural, e un standard evolutionist care da o sansa la toate alegerile. E simplu de inteles si are loc in fiecare moment, in fiecare circumstanta, la fiecare pas, de fiecare data, pururea si intotdeauna.
Mancarea e cea mai buna pe stomacul gol, iubirea e apreciata cand nu exista si dispare cand a trecut ceva timp, prietenii sunt apreciati cand nu le este simtita prezenta mult timp, viata este 'a bitch' pentru ca exista (n-am auzit nici un mort plangandu-se ca viata e de kkt), drogurile (si aici intra tot ce poate fi numit drog) capata sens cu adevarat abia cand apar in contrast cu ceva. Deci la toate exista o stare precedenta, initiala, o stare banala, un nimic care e nimic pentru ca urmeaza schimbarea in ceva.
In esenta, luate independent una de cealalta cele doua chestiuni in discutie nu sunt reale una fara alta, nu exista, la fel cum noi n-am exista cu adevarat daca n-am muri.Concluzia ar fi ca totul e ireal, totul e doar consecinta logica (logica= stiinta pe care ne bazam zi de zi, care ne da paharul de apa in fatza cand trebuie) a raportarii noastre la niste sisteme de referinte considerate obiective, cand de fapt nu sunt; sistemele noastre de referinta sunt cel mult rezultatul evaluarii universului prin intermediul simturilor.
Simturile omului sunt limitate si uneori neclare, deci, in teorie, culorile in realitate nu exista, sau rosu pe care eu il consider rosu sa fie de fapt albastrul tau.Bazandu-ne pe asta am putea spune ca nici constiinta nu e de fapt reala si ca pana chiar si gandurile sunt iluzii.
Daca ati citit pana aici, opriti-va o secunda.
Gata, a trecut.
A fost acel ceva si acum nu mai este.Cui dracu ii pasa oricum ?
Sa traim lucid !
