Perpetuum labi(i)le !

Acel ceva in nesimtire si superficialitate:

Fiecare traieste pentru un moment in care se vede glorios, triumfator, acele 15 minute ale lui Warhol, un moment spre care isi conduce viata, care il asteapta copilareste, acel moment care restabileste echilibrul, satisface nevoia.Sa luam cel mai banal si superficial exemplu, dar in acelasi timp cel mai relevant:fata (am luat ca exemplu distinsa detinatoare a farmecelor feminine pentru ca la ea ma uit si pe ea o studiez, fie ca vreau sau nu vreau.N-am ce-i face! ) care o vad/vezi/vedem in metrou sau printr-un mall, bronzata la solar, cu breton,ghete de eschimos, blugi stramti pe cur de zici ca s-a nascut cu ei pe ea, cu poseta in antebrat,cu breton, cu multe tone de machiaj care nu doar sufoca fatza ei dar parca simti ca te sufoci si tu numai uitandu-te la ea traieste pentru momentul in care e observata de cineva, bagata in seama si daca e posibil apreciata pentru efortul depus de ea; pentru atunci cand e abuzata vizual si fizic de lumea inconjuratoare, care vrea un anume ceva de la ea; ea stie asta si in voluptatea ipocriziei ei se supara pentru ca i se cere lucrul pentru care se pregateste cel mai mult si pentru care isi modifica viata,gandirea,trupul.Asta o face sa mearga mai departe, sa creada ca viata ei intr-adevar are sens, asociindu-si experienta cu experientele altor exemplare in situatii similare, care in orgii ale lamentarii isi reconfirma increderea in sine si in viata.Toate astea au loc pana la punctul in care este pierdut echilibrul iar: cand calca stramb si nu-si mai gaseste linistea in spatele ochilor,cand nu mai gaseste siguranta si certitudinile dar totusi spera ca instinctul animalic o va ajuta sa supravietuiasca-ironia e ca va trai in continuare, salvata de un instinct, va perpetua specia-asta daca acel ceva nu va face rost de un milion de dolari in curand...

Pentru cei cu nelamuriri:

-judec, cataloghez si bag in aceeasi oala pentru ca exista acea baza de date necesara care-mi permite sa fac aceste fapte aparent jignitoare.

-motivul interesului pentru categoria sus mentionata ? Prezenta constanta, persistenta, necontenita si insistenta in viata mea.

Fericirea nu e o destinatie...

...e un mod de a trăi.

Viata e atat de simpla...Cum de reusim noi sa o complicam in halul asta? Noi ne straduim perpetuu sa ne complicam viata ca sa nu ne plictisim: inventam suferinte din dragoste, tradari ale prietenilor, nemultumiri profesionale si frustrari fizice. Si in loc sa iesim la suprafata,sa respiram o gura de aer curat si sa privim cum ruginesc frunzele in pomi, noi preferam sa ne zbatem in labirintul propriilor noastre fobii.

Intrebarea este: suntem cu totii masochisti? Sau poate nu ne folosim creierul cum trebuie si de asta reusim sa folosim numai un procent atat de infim din capacitatea sa totala. De ce simtim nevoia sa cunoastem atat de multa lume? Ne simtim obligati sa ne distram ca sa nu zicem ca "ne-am irosit viata", dar nu ne punem niciodata intrebarea ce ne dorim cu adevarat si cand ne simtim intr-adevar noi insine? Suntem intr-un cerc vicios: traim viata ca sa para interesanta din exterior ,iar interiorul e deseori putred, sau, si mai rau, gol.


Zi de zi...ne imbracam intr-o manta de iluzii si sperante. Ne invesmantam cu ce avem mai sclipitor si ne punem pe chipuri mastile care sa ne ajute sa ne incadram in lume. Ne inarmam cu resemnare sau cu optimism si pasim afara. Unii dintre noi sunt asa de norocosi. Pe langa integritatea fizica, pe care trebuie s-o pretuim mai presus de orice, unii din noi au lucruri pe care nici nu le vad. Au dragostea unor oameni din jurul lor,pe care o nesocotesc si o resping de parca dragostea e un lucru ce se intalneste la tot pasul. Au prieteni ce se gandesc la ei si la cum sa le fie mai bine. Parinti si rude care muncesc pentru ei sau au muncit o viata intreaga si a caror viata si-o proiecteaza acum asupra copilului sau nepotului lor. Au ce manca si ce bea si lucruri frumoase de imbracat. Au carti si calculator si televizor. Milioane de locuri in care sa mearga si 6 miliarde de oameni in lume pe care sa-i cunoasca. Au o minte sanatoasa si ganduri ce-i innobileaza. Mii de ani de istorie de citit, milioane de cantece frumoase de ascultat si la fel de multe filme de vazut. Zeci de feluri de mancare noi si cocktail-uri de incercat. Putem creea! Scrie, picta, compune, juca...avem puterea de a face ce ne dorim numai sa dorim. Si oricand poti face diferenta,poti infrumuseta viata cuiva doar zambindu-i sau spunandu-i ce simti pentru el fara teama de a parea "cel slab". Sa lasam regulile si sa traim...just dare!

Hai sicktear ! (votul lacrimilor bolnavicioase)

Fiind un subiect inadecvat pentru acel ceva, de o superficialitate deranjanta, bagam votul de duminica la categoria 'pentru cei cu picioarele bine infipte in pamant' <>

De ce ar fi bine sa NU voteze nimeni Duminica (colectie de argumente pentru toata lumea):

-pentru ca oricum nu conteaza, vezi http://www.francmasoneria.ro/ . (celor care cred in tara asta si in vreo schimbare)

-pentru ca noua, de obicei, ne place indobitocirea data cu portia, in zile diferite, si cum duminica se merge la biserica-->nu are rost sa mai si votam. (celor 'in slujba crucii si a neamului romanesc')

-pentru ca, in conformitate cu niste statistici, consumul alcoolului in Romania atinge cote maxime sambata.Deci,clar .( acelor atleti tenace, ce sar din crashma-n cabina)

-pentru ca daca nu voteaza nimeni, nimeni nu mai poate fi invinuit pentru o posibila (de fapt...sigura) alegere proasta facuta. ( tuturor romanilor de pretutindeni )

-pentru ca in '89 au murit oameni pentru ca noi acum sa avem libertatea de alegere, implicit libertatea de a alege sa nu votam. ( celor pasionati de istorie )

-pentru ca deja am acordat prea multa atentie acestui subiect pentru a mai fi interesant si pentru a merita un efort. ( blazatilor )

-pentru ca e cool sa nu votezi . ( adolescentilor cu drept de vot )

***Va urma...***

Blazare cronica (filozofie de balta)

Din categoria lamentarilor fara sens, a luat nastere ideea ca Ying si Yang controleaza absolut totul in viata noastra.

'Acel ceva' evolueaza in cadrul tiparului de echilibru perfect.Mai simplu ar fi: apreciezi ce nu ai, si cand ai ce ai vrut, vrei altceva.E perfect normal, e natural, e un standard evolutionist care da o sansa la toate alegerile. E simplu de inteles si are loc in fiecare moment, in fiecare circumstanta, la fiecare pas, de fiecare data, pururea si intotdeauna.

Mancarea e cea mai buna pe stomacul gol, iubirea e apreciata cand nu exista si dispare cand a trecut ceva timp, prietenii sunt apreciati cand nu le este simtita prezenta mult timp, viata este 'a bitch' pentru ca exista (n-am auzit nici un mort plangandu-se ca viata e de kkt), drogurile (si aici intra tot ce poate fi numit drog) capata sens cu adevarat abia cand apar in contrast cu ceva. Deci la toate exista o stare precedenta, initiala, o stare banala, un nimic care e nimic pentru ca urmeaza schimbarea in ceva.

In esenta, luate independent una de cealalta cele doua chestiuni in discutie nu sunt reale una fara alta, nu exista, la fel cum noi n-am exista cu adevarat daca n-am muri.Concluzia ar fi ca totul e ireal, totul e doar consecinta logica (logica= stiinta pe care ne bazam zi de zi, care ne da paharul de apa in fatza cand trebuie) a raportarii noastre la niste sisteme de referinte considerate obiective, cand de fapt nu sunt; sistemele noastre de referinta sunt cel mult rezultatul evaluarii universului prin intermediul simturilor.

Simturile omului sunt limitate si uneori neclare, deci, in teorie, culorile in realitate nu exista, sau rosu pe care eu il consider rosu sa fie de fapt albastrul tau.Bazandu-ne pe asta am putea spune ca nici constiinta nu e de fapt reala si ca pana chiar si gandurile sunt iluzii.

Daca ati citit pana aici, opriti-va o secunda.

Gata, a trecut.

A fost acel ceva si acum nu mai este.Cui dracu ii pasa oricum ?

Sa traim lucid !

NYC